Octavian URSULESCU
Critic muzical, prezentator concerte, redactor al Revistei „Actualitatea Muzicală” a UCMR
Am crescut cu romanța, la noi în casă aveau loc săptămânal agape amicale, la care romanța era la loc de cinste, spre finalul serii, în bună dispoziția generală „stropită” din belșug cu emoția și lacrimile aduse de romanțe. Părinții mei aveau glasuri foarte frumoase, întotdeauna participa și vecina de peste drum, Mona Scotti, cu vocea ei superbă, componentă a unui grup vocal feminin celebru în epocă, Trio Armonia. Anii au trecut și mărturisesc că urmăream cu interes profesional, la urma urmei, transmisiile TV ale „Crizantemei de aur”. Așa încât închipuiți-vă bucuria mea atunci când, în 2014, Alina Mavrodin Vasiliu și Teodor Vasiliu m-au invitat să prezint – și de atunci, an de an, luna octombrie este dedicată în programul meu „Cetății romanței”, minunatelor gazde de la Târgoviște și romanței, de care mă simt legat de când lumea. Și așa cum Alina Mavrodin, care triumfa la Mamaia în 1987, a devenit dintr-o vedetă a muzicii ușoare o stea a romanței, eu visez, la rându-mi, să bat recorduri de prezențe și pe scena „Crizantemei de aur”, pentru a nu mă lăsă mai prejos! Cu ani în urmă, Alina Mavrodin Vasiliu a editat un superb disc incluzând, alături de romanțe, și câteva melodii „fado”, pe care le interpreta de parcă ar fi copilărit în Portugalia, drept care a fost invitată să cânte în Portugalia. Ea a fost, de atunci, o deschizătoare de drumuri pentru Romanță, fiind impresionată și de modul în care portughezii știu să-și cultive, cu respect, valorile și tradițiile. Dar să nu uităm că noi avem la Târgoviște un muzeu unic în Europa, „Casa Romanței”, și un festival ce se desfășoară neîntrerupt din 1968, altă premieră în domeniu. Romanța, nemuritoarea romanță, gen muzical eminamente românesc, ce reverberează în inimile noastre de secole, merită și trebuie să fie inclusă în Lista UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității. Ar fi o recunoaștere firească, prin care ne vom afirma plenar identitatea culturală națională în concertul mondial.
Pentru Romanță:
Romanța face parte din simțirea, din sufletul românilor, care se regăsesc în muzica duioasă și în poezia tandră, uneori nostalgică sau elegiacă a acestor cântece cu adevărat nemuritoare. Da, fiindcă dacă unele piese de muzică ușoară, chiar de succes momentan, au căzut pradă uitării, cele mai frumoase romanțe dăinuie în timp, nepăsătoare la modele și la furtunile ce agită lumea muzicii. În ultimii ani am avut ocazia să prezint festivaluri naționale ale romanței, în primul rînd la Târgoviște, "navă amiral" a genului, dar și la Zlatna. Ei bine, de fiecare dată am fost uimit constatând cu emoție că toți spectatorii cunosc pe dinafară romanțele, reiau refrenele împreună cu interpreții, acesta fiind un semn indubitabil că avem de-a face cu un gen muzical peren. Și, atenție, nu este vorba doar de spectatori în vârstă, cum s-ar putea crede, ci și de foarte mulți tineri, cuceriți de melodicitatea și frumusețea romanțelor, de mesajul lor atemporal. Sunt mulți tineri în sală, dar și pe scenă, acesta fiind meritul demn de subliniat al "Crizantemei de aur", care atât în concursul de Creație, cât și în cel de Interpretare, a reușit să atragă în ultimii ani valori componistice și solistice din noile generații, dovedind tinerețea romanței. Directoarea artistică a "Crizantemei de aur", apreciata artistă Alină Mavrodin, n-a uitat cum ea însăși a venit la festivalul de la Mamaia ca o tânără solistă emoționată și necunoscută, cucerind Magna cum laudae Trofeul festivalului, așa încât a deschis larg porțile competiției și celormai tineri aspiranți la glorie, neuitându-i firește pe cei mai în vîrstă, invitați de onoare în festival, pentru că la urmă urmei romanță presupune experiență de viață, acumularea unor trăiri aparte, cunoașterea profundă a sentimentelor umane, la care ținerii nu pot ajunge decât după multe decenii de viață... Romanța înseamnă identitate muzicală și poetică românească, așa încât asocierea cu UNESCO este nu numai salutară, ci și firească, protejându-se în acest fel patrimoniul cultural autohton.
Pentru Festival:
Nutresc un profund respect pentru organizatorii acelor manifestări care au înfruntat "vânturile, valurile"(nu neapărat înainte de 1989, culmea, ci mai ales după!), reușind performanța de a nu le întrerupe niciodată, invitându-ne anul acesta la ediții jubiliare. Am fost onorat ca în vară să fiu pe scena festivalului de muzică ușoară de la Amara, tot așa, la a 50-a ediție, consacrându-i și o carte pe această temă. În curprinsul ei am rememorat și recitalul extraordinar susținut acolo de Alina Mavrodin, imediat după cucerirea Trofeului la Mamaia. De curînd, având de prezentat un eveniment în județul Covasna, în com. Barcani, am trecut în apropierea comunei unde ea era pe atunci profesoară de matematică, Brăduț, amintintu-mi cum subliniam amuzat acest detaliu profesional cînd o prezentam. Tot așa, la "Crizantema de aur", în cele 50 de ediții, numeroși au fost tinerii veniți anonimi din toate colțurile țării și plecați de la Târgoviște cu "bastonul de mareșal "în raniță", ei revenind de la ediția trecută, unul cîte unul, în micro-recitaluri aplaudate. După ce ani la rînd am urmărit cu încîntare și interes profesional festivalul din "cetatea romanței", de cîțiva ani sunt onorat să fiu pe scena sa, alături de profesioniști admirabili-Alexandra Velniciuc, frumoasa mea parteneră, Miruna Ionescu, Silviu Biriș, orchestre excepționale, jurii de înaltă ținută, artiști de clasă, inclusiv de peste hotare, nemaivorbind de valoroasa echipă a TVR, coordonată de vechea mea colaboratoare Maria Tănase Marin. Felicitări, Alina Mavrodin, felicitări Teodor Vasiliu, "cronicar "impecabil al acestor ani de nemurire a romanței! Felicitări tuturor organizatorilor acestui mare eveniment muzical național, gazdelor impecabile care prin efortul lor conjugat au repus romanța românească alături de suratele ei (încă) mai cunoscute în lume, șansoneta, fado-ul, canzonetta. Vom bate fericiți la porțile "cetății romanței" în acest an, la mijloc de octombrie, să ne deschidă ca de fiece dată cu ospitalitatea dâmbovițeană tradițională!
„Urmăream toamnă după toamnă pe micul ecran «Crizantema de aur» și mă întrebam dacă voi ajunge vreodată «la timona» acestei manifestări extraordinare, de o longevitate egalată doar de festivalul de muzică ușoară de la Amara. Și iată că visul mi s-a împlinit la ediția a 47-a! Revin cu bucurie și emoție la ediția din 2015, una ce-și propune să redea romanței românești strălucirea și identitatea de odinioară. Să fie într-un ceas bun!”.